Industria Moldovei stagnează; expertul Ioniță avertizează asupra riscurilor
Industria Republicii Moldova se confruntă cu o evoluție fragilă și inconstanta, în ciuda unor creșteri izolate, iar fără adoptarea unei strategii clare și realizarea unor investiții semnificative, țara riscă să-și piardă definitiv potențialul industrial, afirmă expertul economic Veaceslav Ioniță. Aceste concluzii au fost prezentate în cadrul emisiunii „Analize economice” realizate de IDIS „Viitorul”.
Datele arată că anul 2025 a adus o creștere a producției industriale de 5,4%, după un recul de 1,1% în 2024. Totuși, evoluția pe termen lung este instabilă, doar anii 2021 și 2025 fiind înregistrat creșteri, în timp ce intervalul 2022–2024 a fost marcat de scăderi consecutive. De asemenea, nivelul producției industriale pe anul 2025 atinge doar 95% din cel din 2021, evidențiind lipsa unui trend solid de redresare.
Expertul punctează că lipsa unei direcții strategice clare menține sectorul într-o stare de stagnare accentuată. „Nu avem o paradigmă de dezvoltare industrială, nu avem poluri de creștere și nici o viziune clară. Dacă nu faci nimic, nu ai nimic”, a declarat Ioniță, subliniind gravitatea situației.
Disparitățile majore între malurile Nistrului sunt de asemenea alarmante. Industria de pe malul drept a ajuns la 66,7% din nivelul înregistrat în 1990, în timp ce pe malul stâng a rămas doar la 23,8%. Regiunea transnistreană a înregistrat în 2025 o scădere de circa 30%, iar perspectivele unei redresări rapide sunt considerate „foarte îndoielnice”.
O altă problemă evidențiată este reducerea continuă a ponderii industriei în produsul intern brut, care a scăzut de la 87% în 1990 la aproximativ 25,5% în 2025. Acest aspect confirmă un proces accentuat de dezindustrializare a economiei moldovenești.
Declinul este vizibil și în piața muncii: în 1990 sectorul industrial angaja circa 410.000 de persoane, în timp ce în 2025 acest număr s-a redus drastic la puțin peste 115.000 pe ambele maluri, cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Pe malul drept, numărul salariaților a scăzut cu aproximativ 15.000 de persoane din 2019, ajungând la 96.500. Cele mai afectate sectoare sunt cele orientate spre export, inclusiv textile, automotive, alimentație și producția de îmbrăcăminte.
În paralel, creșterea costurilor cu forța de muncă pune presiune suplimentară pe competitivitatea companiilor. În 2025, aceste costuri au ajuns la 24,1% din veniturile generate per angajat, față de 16-17% în statele vecine. Această majorare salarială, determinată de inflație și migrație, nu a fost însoțită însă de o creștere corespunzătoare a productivității muncii.
Ioniță avertizează că tehnologia și inovarea sunt insuficiente: „Tehnologizarea este slabă, producem bunuri cu valoare adăugată redusă, iar productivitatea muncii rămâne scăzută. Dacă nu se vor face investiții în inovații și tehnologii moderne, industria va fi o ramură ratată.”
În concluzie, expertul accentuează că industria Republicii Moldova se găsește într-o situație nesatisfăcătoare, iar fără măsuri strategice urgente, procesul de dezindustrializare va continua, afectând grav potențialul economic pe termen lung al țării.
