Parlamentul European comemorează foametea din Moldova sovietică, 1946-1947
Printre participanți s-a numărat și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, care a elogiat găzduirea unor astfel de expoziții dedicate istoriei comune a regiunii. Metsola a subliniat importanța transmiterii acestei istorii generațiilor viitoare pentru a nu fi uitate atrocitățile comise. Ea a anunțat că va încuraja și alți europarlamentari să viziteze expoziția, afirmând că astfel de inițiative reflectă valorile europene.
Eugen Tomac a evidențiat caracterul deliberat al tragediei, descriind foametea nu ca pe o calamitate naturală, ci ca un efect al unor politici brutale sovietice. El a comparat situația cu Holodomorul din Ucraina anilor 1930, relevând mecanisme identice aplicate în RSS Moldovenească pentru a suprima populația și a impune colectivizarea forțată. Tomac a precizat că sute de mii de oameni au murit „fără vină”, victime ale unei politici represive.
Istoricul Anatol Petrenco a subliniat că această foamete a fost o crimă organizată, mascată sub un secret strict timp de decenii. El a explicat că această politică avea drept scop principal colectivizarea țărănimii și eliminarea gospodăriilor independente, prin deportări și confiscări, fapt care a continuat și cu al doilea val de deportări din 1949.
Maria Gogu-Zinovii, din partea Agenției Naționale a Arhivelor din R. Moldova, a prezentat documente rare și fragmente din arhive care dezvăluie suferințele copiilor, revoltele populației, în special ale femeilor, și brutalitatea regimului la frontiera cu România. Aproximativ 30 de revolte, cu peste 3.200 de participanți, au avut loc în perioada februarie-iunie 1946. Ea a menționat și execuțiile la graniță a celor care încercau să scape din calea foametei, inclusiv copii cu vârste între 12 și 15 ani.
Corneliu Cirimpei, secretar de stat la Ministerul Culturii din R. Moldova, a atras atenția asupra deficitului major de documente și fotografii referitoare la această tragedie. El a subliniat că foametea a afectat diferite comunități etnice și a fost mai mult decât un etnocid, extinzându-se și prin limitarea accesului la resursele naturale, ca pescuitul în sudul Basarabiei.
Ambasadoarea R. Moldova la Uniunea Europeană, Daniela Morari, a caracterizat foametea ca pe un „instrument de umilire și anihilare a oricărei voințe de libertate” folosit de regimul sovietic. Ea a evidențiat că documentele indică o rată a mortalității de circa 450 de persoane pe zi din toate etniile, iar memoria acestei tragedii este o componentă importantă a parcursului european al Republicii Moldova.
Seara a fost marcată de prezentarea spectacolului-document „Copiii foametei. Mărturii”, realizat de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, un omagiu adus supraviețuitorilor din satul Antonești. Directorul teatrului, Petru Hadârcă, a elogiat rolul artei teatrale în menținerea memoriei colective, subliniind că, deși au trecut 35 de ani de la independență, accesul la informațiile complete rămâne limitat.
Europarlamentarul Siegfried Mureșan a apreciat că expoziția are o relevanță sporită în contextul valorilor europene actuale, contrastând brutalitatea modelului sovietic cu solidaritatea și democrația Europei. El a reafirmat că o foamete de asemenea amploare nu ar fi posibilă astăzi în Uniunea Europeană datorită cooperării și investițiilor în securitatea alimentară.
Deputatul european Dan Barna a atras atenția că mecanismele de propagandă sovietică au ecosisteme similare în prezent, insistând că cunoașterea istoriei rămâne cel mai eficient antidot împotriva manipulării.
Acest eveniment a marcat o premieră la nivelul Parlamentului European, pentru prima dată fiind abordată explicit foametea din RSS Moldovenească ca subiect de importanță istorică și politică internațională, după ce Holodomorul a fost recunoscut oficial ca genocid UE în noiembrie 2022. Expoziția și dezbaterea au oferit astfel una dintre puținele platforme europene de vizibilitate instituțională asupra acestei tragedii ascunse mult timp în istorie.
