17 ani de la 7 aprilie 2009: Maia Sandu cere dreptate pentru victime

În discursul său, Maia Sandu a amintit de momentul rușinos din istoria țării, când statul și-a agresat propriii cetățeni doar pentru că aceștia și-au exprimat voința prin vot. Ea a descris confruntarea dintre solidaritatea și curajul zecilor de mii de manifestanți pașnici și abuzurile autorităților care au provocat victime, lăsând sute de tineri umiliți și răniți fizic și moral, o durere care persistă și astăzi.

Președinta a evidențiat că parcursul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană reprezintă o construcție a democrației pe care manifestanții din 2009 și-au dorit-o. “Astfel onorăm dârzenia și sacrificiul celor care s-au ridicat și au avut de suferit, păstrând vii memoria și idealurile lor”, a adăugat Maia Sandu.

Și președintele Parlamentului, Igor Grosu, a comemorat cele 17 de ani de la această zi critică, descriind-o ca pe un moment în care o întreagă generație a avut curajul să respingă frica și să spună „da” libertății. El a remarcat curajul tinerilor care au ieșit să apere dreptul fundamental de a trăi într-o țară liberă, în care votul contează și statul își respectă cetățenii.

Însă Igor Grosu a subliniat că mulți întrebări legate de aceste evenimente au rămas fără răspuns, iar dreptatea nu este pe deplin realizată. El a evocat „caracatița mafiotă” care, în timpul regimului Voronin, a capturat statul și s-a folosit de evenimente pentru a-și consolida puterea și a jefui țara, întorcând-o de pe drumul european. Abia după 10 ani, această rețea a început să fie demontată, iar justiția a început să funcționeze, iar oligarhii să fie aduși în fața legii.

Președintele Legislativului a concluzionat că ziua de 7 aprilie a fost un semnal al schimbării, iar datorită curajului celor de atunci, astăzi cetățenii pot vorbi liber, pot alege și pot decide direcția țării: „Drumul nu a fost ușor și nu este încă încheiat, dar fiecare pas înainte contează. Memoria acestei zile trebuie să ne unească, pentru că viitorul depinde de alegerile noastre zilnice”.

Protestele din aprilie 2009, care au dus la înlăturarea guvernării comuniste, au fost declanșate de nemulțumirea legată de frauda electorală și au evidențiat atât dorința societății pentru o guvernare democratică, cât și fragilitatea coeziunii naționale în acei ani. La manifestațiile pașnice din centrul Chișinăului au participat peste 30.000 de persoane, majoritatea tineri.

Însă intensitatea protestelor a escaladat în revolte violente, iar autoritățile au ripostat cu o brutalitate fermă: peste 600 de tineri au fost arestați, bătuți, umiliți și torturați în posturile de poliție. Deși oficial a fost confirmat doar decesul lui Valeriu Boboc, ucis în bătaie în Piața Marii Adunări Naționale, societatea civilă a sesizat existența a patru alte decese asociate represiunii forțelor de ordine.

Aceste evenimente rămân un punct de cotitură în istoria Republicii Moldova și un apel constant la stat și societate să nu uităm trecutul și să continuăm să fim vigilenți în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.