Englezirea limbii române schimbă sintaxa și distruge expresivitatea tradițională
Comparativ cu adaptările trecute, când limba română a preluat cuvântul „deja” fără a adopta însă și poziția sa sintactică din franceză, în cazul englezei se observă o inversare a elementelor frazei conform tiparelor englezești, denumite simplificat „globish”. Astfel, în limba română contemporană, dispar pronumele personale atone care conferă culoare frazelor, fiind înlocuite de pronume posesive dense după modelul englezesc.
Un exemplu clar este expresia „Ia-ți catrafusele de-aici” care devine „Ia de-aici catrafusele tale” sub influența expresiei englezești „get your stuff”. Acest fenomen de „englezire” produce o pierdere a fluidității specifice limbii române, aliniindu-se mai degrabă unui model rigid, asemenea limbilor germanice.
În discursul de zi cu zi, această influență se vede și în reclame sau exprimări obișnuite. Formulări ce erau corect tolmate precum „Îngrijește-ți sănătatea” sunt acum înlocuite incorect cu „Îngrijește sănătatea ta”, o expresie nefirească tradusă direct din engleză. Limba română are mecanisme diferite de exprimare a posesiei și întotdeauna preferă evitarea redundanței inutile, în special în contexte intime sau personale.
De exemplu, un sfat cum este „Clean your room!” trebuie redat prin „Curăță-ți camera!” și nu „Curăță camera ta!”, pentru că ultima variantă sună forțat și lipsită de naturalețe în limba română. În zona expresiilor obișnuite, posesivele sunt evitate pentru că sensul lor este implicit, evitându-se astfel formulări greoaie, cum ar fi „fă ordine în cameră!”, în loc de „în camera ta”.
Autorul analizei, Dan Alexe, subliniază că această tendință de a prelua sintaxa engleză transformă limba română „din interior” și reduce expresivitatea, făcând-o să pară lipsită de suflu. El avertizează că astfel de schimbări nu reprezintă doar o simplă influență lingvistică, ci o „ucidere” treptată a identității limbii române. Impactul acestei dinamici asupra viitorului limbii este îngrijorător, iar atenția publică și critică devin esențiale pentru păstrarea autenticății și frumuseții limbii.
