Expresia „a bea tutun” explicată prin influența persană și turcă asupra limbii române

Expresia arhaică românească „a bea tutun”, folosită pentru „a fuma”, își are originea într-un turcism preluat din limba persană, nu dintr-o mitologie populară legată de narghilea, explică lingvistul Dan Alexe. Într-un amplu studiu, autorul demonstrează cum formularea „a bea tutun” provine din expresia turcească „tütün içmek”, care în traducere literală înseamnă „a bea tutun”.

Această formulare este un calchiu direct din persană, unde verbul „hordan” înseamnă atât „a mânca”, cât și „a bea”, utilizat mereu cu un complement direct care specifică obiectul acțiunii. Astfel, în persan, fraze precum „nan hordan” (a mânca pâine) sau „çay hordan” (a bea ceai) sunt obișnuite, iar pentru fumători a fost preluat același verb pentru a indica consumul tutunului prin fumat.

Dan Alexe subliniază că explicațiile moderne care vorbesc despre consumul prin „băut” al fumul în narghilea sunt doar legende urbane. În realitate, conceptul a fost transmis lingvistic din Iran și Turcia, limba turcă revenind la sensul de „a bea” pentru tutun pentru că fumul îl „trăgeau în piept”. Expresii similare se regăsesc și în alte culturi, cum ar fi chineza, unde verbul „a mânca” este acompaniat obligatoriu de un complement.

Autorul mai oferă și o analogie interesantă cu limba engleză, arătând o rudenie fonetică între verbul persan „hordan” și englezescul „to swallow” (a înghiți), ambele reflectând ideea de a introduce ceva în corp. Alexe aduce în discuție și celebrul joc de cuvinte al fostului președinte american Bill Clinton, legat de folosirea marijuana, care reflectă acest concept lingvistic.

Pe lângă importanța lingvistică, autorul punctează și un exemplu cultural despre cum în persană „a jura” se exprimă cu o construcție care înseamnă „a bea (sau a mânca) jurământul”, derivat dintr-un ritual medieval de „ordalie” care implica consumul de sulf pentru a demonstra adevărul.

Acest studiu oferă o perspectivă clară și documentată despre cum evoluează expresiile în limbă și cum pot fi interpretate greșit, desființând miturile urbane legate de expresia „a bea tutun” și arătând cauzele reale ale apariției sale în limba română.

Dan Alexe, autor și cunoscut cercetător în domeniul lingvisticii, pune astfel în lumină originea unor expresii uzuale, invitând cititorii la o înțelegere mai profundă a lecțiilor lingvistice și culturale care modelează limbajul comun.