Locuitorii din sate pregătesc cu tradiții autentice Duminica Mare

În zilele premergătoare Duminicii Mari, sărbătorită pe 31 mai, satele din Republica Moldova se mobilizează întru păstrarea și respectarea unor tradiții religioase și populare străvechi. Oamenii se ocupă de curățenia curților și își împodobesc porțile cu ramuri verzi, iar gospodinele pregătesc preparate culinare specifice acestui eveniment important din calendarul creștin.

Parohul Igor Ursu, de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Cetireni, raionul Ungheni, a explicat pentru emisiunea „Bună dimineața” de la Moldova 1 semnificația Duminicii Mari. Aceasta marchează 50 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos și 10 zile de la Înălțarea Sa la ceruri. Cu credință, localnicii aduc la biserică flori, dar și ramuri de copaci de tei, nuc sau corovatică, care sunt binecuvântate cu agheasmă și luate acasă pentru a fi puse în fața icoanelor.

Pentru locuitorii satelor moldovenești, Duminica Mare reprezintă mult mai mult decât o sărbătoare religioasă, fiind un moment valoros pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor transmise de la o generație la alta. Larisa Ciobanu, o localnică din Cetireni, a relatat obiceiurile respectate cu sfințenie: pregătirea casei și a curții, împodobirea porților cu ramuri de tei în ziua de sâmbătă, să pună corovatică în casă, dar și ritualurile de a scoate apa din fântână pentru a stropește poarta și a oferi usturoi cu dulciuri oamenilor.

Parohul Igor Ursu a menționat că după slujba de la biserică, mesele sunt încărcate cu bucate tradiționale, precum plăcinta coaptă sau laptele cu macaroane, iar în prima parte a zilei se face pomenire pentru sufletele celor trecuți în neființă. Aceasta este o perioadă de reculegere și bucurie pentru comunitate, întărind legăturile de familie și credință.

Duminica Mare continuă să fie una dintre cele mai importante sărbători la sate, reunind oamenii în jurul unor valori spirituale și culturale. Obiceiurile și ritualurile păstrate cu grijă reflectă atașamentul față de credință și respectul pentru tradițiile neamului, fiind transmise cu neschimbată devotament noilor generații. Astfel, în fiecare an, aceste practici renasc după principiul de continuitate și unitate în comunitățile rurale moldovenești.