Norvegia se alătură umbrelei nucleare europene propuse de Franța
Până acum, opt state erau deja parte din această strategie: Regatul Unit, Germania, Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca. La acestea se adaugă acum Norvegia, membră NATO, dar nu și a Uniunii Europene, care în contextul geopolitic actual și-a revizuit semnificativ strategia de securitate, având în vedere frontiera comună cu Rusia.
Aderarea Norvegiei ridică diverse întrebări legate de motivul pentru care Regatul Unit, o putere nucleară și aliat apropiat al SUA, a acceptat și el această „umbrelă nucleară” franceză. Macron nu propune înlocuirea arsenalului britanic sau a celui NATO, ci dezvoltarea unui nivel european complementar de descurajare, reflectând incertitudinea față de angajamentul SUA pe continent. În acest sens, Parisul și Londra împărtășesc o viziune convergentă, cu diferențe tehnologice importante: arsenalul britanic este integrat strategic și tehnologic cu cel american, în timp ce cel francez este complet autonom.
Această autonomie franceză se bazează pe tradiția începută de Charles de Gaulle, menit să garanteze independența strategică a Europei în eventualitatea unei retrageri americane. Franța a adoptat o poziție distinctă în cadrul NATO, fiind pentru decenii membru fără aderarea la comandamentul integrat al Alianței, fapt care a dus și la mutarea sediului NATO de la Paris la Bruxelles în 1966. Parisul a reintrat în comandamentul integrat abia în 2007, sub președinția lui Nicolas Sarkozy.
În paralel cu aderarea la această strategie nucleară, Norvegia a consolidat relațiile de apărare cu Franța, semnând un acord bilateral. Țara nordică își modernizează și strategia internă, reintroducând în planurile urbanistice obligativitatea includerii de adăposturi civile în noile construcții, o practică abandonată în 1998. Norvegia dispune în prezent de aproximativ 18.600 de adăposturi, dar multe sunt vechi și necesită reabilitare, iar acoperirea acestora este insuficientă pentru jumătate din populația de 5,6 milioane.
Mai mult, Norvegia urmărește o mobilizare amplă a societății pentru situații de criză. Într-o Carte Albă recentă, sunt propuse un set de aproximativ 100 de măsuri, între care creșterea cu 50% a personalului apărării civile, stabilirea unor consilii locale de criză în fiecare municipalitate și ținte ambițioase privind autosuficiența alimentară națională – 50% până în 2030. Cetățenii sunt încurajați să păstreze provizii pentru o săptămână acasă.
Anul 2026 a fost declarat „anul apărării totale” în Norvegia, concept ce vizează pregătirea coordonată a tuturor actorilor implicați – armata, instituțiile guvernamentale, companiile și cetățenii – pentru a face față situațiilor de urgență majore sau unui posibil conflict armat, relevând o schimbare profundă în abordarea securității naționale a țării.
