Palanca din Călărași păstrează vie cultura și tradițiile ucrainene
Conform tradiției locale, denumirea satului derivă de la „palancă”, o fortificație de lemn folosită pentru apărare în trecut. Astăzi, Palanca nu mai este un loc militar, ci unul ce înfrumusețează amintirile și cultivarile tradițiilor comunității locale, majoritar formată din etnici ucraineni.
Tatiana Popa, fondatoarea muzeului „Casa Părintească”, povestește că în anul 1818, aproximativ 70 de familii de ucraineni au fost aduse în zonă de arhimandritul Spiridon Filipovici pentru a ajuta la construirea Mănăstirii Hârjauca. Acești oameni erau pricepuți în diverse meserii tradiționale – butnari, rotari, olari – care au dat o identitate puternică comunității.
Dialectul local ucrainean s-a păstrat în formă aproape originală, îmbogățit de-a lungul timpului cu elemente din limbile română și turcă, însă menținându-și sonoritatea caracteristică graiurilor străvechi. Practicile religioase au un rol central în viața satului, enoriașii participând zilnic la slujbe și respectând cu strictețe sărbătorile creștine tradiționale.
Un exemplu al devoțiunii locale este sărbătoarea Sfântului Macovei – eveniment care reunește familiile din sat pentru binecuvântarea florilor și păstrarea legăturii puternice dintre generații. „Păstrează tradiții creștinești foarte frumoase, iar cimitirul este plin de lume în fiecare duminică”, a subliniat Tatiana Popa.
Muzeul „Casa Părintească”, deschis în anul 2000 în locuința familiei Popa, recreează atmosfera unei gospodării de la sfârșitul secolului al XIX-lea, păstrând obiecte autentice, precum perdele cusute manual, mobilier vechi și un ceas de epocă. Acesta reprezintă un punct important de atracție turistică, satul primind vizitatori atât din Republica Moldova, cât și din alte țări europene.
Gazdele locale, precum Tatiana Chistrea și Tamara Podgorschi, oferă vizitatorilor gustări tradiționale, precum „cartoflenșii”, o rețetă străveche moștenită din generație în generație. În apropierea muzeului se află biserica din lemn a satului, construită în 1740, un monument istoric care continuă să fie centrul spiritual al comunității și unde au loc ceremonii de cununie și botez.
Astfel, Palanca este un exemplu viu de comunitate care menține nealterată identitatea și patrimoniul cultural, demonstrând că tradițiile pot supraviețui și se pot transmite cu succes dacă există oameni dornici să le păstreze și să le împărtășească.
