Republica Moldova marchează 80 de ani de la foametea tragică din 1946-1947
În raionul Hâncești, satul Mingir a fost scena unui program amplu de comemorare, care s-a desfășurat la cimitirul local și la Complexul Memorial din comunitate. Dimineața a debutat cu o slujbă religioasă urmată de sfințirea monumentului și a plăcilor funerare dedicate victimelor foametei.
Manifestările au continuat cu un moment solemn la Complexul Memorial din Mingir, unde cei prezenți au ținut un minut de reculegere. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a luat cuvântul, evocând amploarea tragediei, pierderile umane enorme și efectele devastatoare asupra societății moldovenești.
În discursul său, Maia Sandu a subliniat că foametea din anii 1946-1947 a afectat toate categoriile sociale și zonele țării, iar Republica Moldova a fost regiunea cea mai grav lovită din fosta Uniune Sovietică. Ea a precizat că aproximativ 200.000 de persoane și-au pierdut viața în acea perioadă, iar în satul Mingir au murit în jur de 1.400 de oameni, aproape jumătate din populația locală de atunci, generând familii destrămate și copii orfani.
Foametea din acei ani nu a fost rezultatul unei calamitați naturale inevitabile, ci consecința directă a politicilor împovărătoare și a deciziilor autoritare ale regimului sovietic, menționează Agenția Națională a Arhivelor. Statisticile indică peste 123.000 de decese cauzate de lipsa alimentelor în doar câteva luni, echivalând cu aproximativ 5% din populația RSS Moldova la acea vreme.
Datele comparative arată că Moldova a fost regiunea cu rata mortalității cea mai ridicată în Uniunea Sovietică, depășind de zece ori Rusia și de cinci ori Ucraina în acea tragedie. Seceta severă din 1946 a afectat mai multe țări din Europa de Est, dar analizele climatice demonstrează că aceasta nu poate explica pe deplin amploarea foametei din Moldova.
Diferența decisivă a fost în politicile sovietice care, în ciuda recoltei compromise, au impus cote de colectare a cerealelor extrem de rigide și imposibil de atins. Astfel, au fost colectate la stat inițial 165.000 de tone, revizuite ulterior la 72.000 de tone, dintr-o recoltă totală de 365.000 de tone. Această presiune a agravat dramatic criza alimentară, ducând la pierderi umane colosale și la suferință generalizată.
Comemorările care au loc astăzi în Moldova reflectă atât durerea trecutului, cât și dorința societății de a păstra vie memoria victimelor pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete niciodată.
