Sovieticii au provocat foametea din 1946 cu consecințe devastatoare

Anul acesta marchează 80 de ani de la una dintre cele mai devastatoare foamete care a lovit teritoriul Republicii Moldova. În 1946, politicile sovietice de colectivizare au dus la o criză alimentară fără precedent, când țăranii au fost lăsați fără provizii, iar grâul strâns la depozite a putrezit sub supravegherea soldaților, fără ca populația să aibă acces.

Comunele din UTA Găgăuzia au fost cele mai afectate, satul Avdarma suferind o pierdere a unei treimi din populație într-un singur an. Memoria acestui episod teribil este astăzi păstrată cu grijă de Muzeul de Istorie local.

Savelii Trandafilov, în prezent în vârstă de 91 de ani, își amintește cu durere perioada foametei, când avea doar 12 ani. Familia sa, deși înstărită, a fost forțată să ascundă grâul de soldații sovietici pentru a-l salva. El povestește că grâul adunat la gară a putrezit în hambare în timp ce oamenii mureau de foame.

Soția sa, Anna Trandafilova, a crescut în acei ani dificili, pierzând doi frați din cauza foametei. Ea povestește că familia sa nu deținea grâu propriu, dar supraviețuiau parțial datorită muncii tatălui său în alte sate.

Documentele și mărturiile adunate de Muzeul de Istorie din Avdarma atestă că în perioada foametei au murit sute de oameni, iar rata mortalității a fost extrem de ridicată, mai ales în satele Beșalma, Copceac și Cișmichioi, toate din Găgăuzia. Din cele aproximativ 800 de decese din Avdarma, 600 au fost confirmate oficial.

Parlamentul Republicii Moldova intenționează să adopte o lege prin care să recunoască oficial atrocitățile comise în acea perioadă, să interzică negarea sau minimalizarea foametei și să oblige instituțiile statului să pună la dispoziție documentele și arhivele relevante.

Corneliu Cirimpei, secretar de stat la Ministerul Culturii, afirmă că în ultimii ani s-a făcut un progres în accesarea arhivelor, acestea fiind în trecut inaccesibile, ceea ce ajută la evidențierea adevărului istoric.

Foametea din 1946-1947 a fost una dintre cele mai mari catastrofe umanitare din istoria Republicii Moldova, afectând circa 400.000 de persoane și provocând moartea a aproximativ 200.000 – aproximativ 5% din populația RSSM la acea vreme.